Nunta Siminei, una la 100 de ani…
Și-avea o fată, – fata lui
Icoană-ntr-un altar s-o pui…
El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de răsărit… 
Părinții mândri și gătiți …
Și nașii ce le-au fost sortiți…
Și s-a pornit apoi cuvânt
În patru margini de pământ!
Și ca la mândre nunți de crai
Ieși-va-n cale-ales alai.
Va fi atâta chiu și cânt
Cum nu s-a pomenit cuvânt!
Și-n vremea cât s-or logodi…
Tot poporul s-o porni
Să joace-n drum după tilinci:
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu CĂMAȘĂ și OPINCI
Ca-n PORT DE SAT.
Aceasta nu este o parafrază la Nunta Zamfirei, a lui George Coșbuc, ci un extras din invitația la evenimentul care a făcut Muscelul să vibreze: Nunta Siminei Dulamă – fiica primarului din Rucăr, care și-a unit destinul cu alesul inimii – Ștefan Chiperi.
Evenimentul, așteptat cu nerăbdare de sute de rude, prieteni și apropiați ai celor două familii, a fost unul desprins parcă din legendele populare românești. Asta și pentru faptul că Simina și-a făcut un crez în viață din promovarea tradițiilor și portului popular românesc, inclusiv în capitala Europei – Bruxelles.
Președinte al Asociației Regalia și al Asociației Cultural Medievale „Cavalerii Templului Sacru”, Simina Dulamă a ținut ca în cel mai fericit moment al vieții ei să fie îmbrăcată în straie populare. Evident că toți participanții la eveniment au înțeles semnificația acestui gest și s-au costumat toți ca la nunțile din urmă cu 100 de ani.
Și pentru că vorbim de un eveniment epocal, locul limuzinelor de lux a fost luat de carul cu boi, cu care mirii au fost luați de acasă și cu care s-au deplasat spre biserică, urmați de un alai impresionant de nuntași îmbrăcați în straie tradiționale. Întâiul gospodar al Rucărului, primarul Ionel Dulamă nu a făcut nici el notă discordantă, fiind costumat în port popular autentic rucărean. Ceremonia religioasă a fost oficiată de un sobor de preoți, la Biserica Veche.
… Și vorba cântecului: „Și au mâncat și au băut, trei zile nunta a ținut…”, pentru că un asemenea eveniment unic are loc, probabil, o dată la 100 de ani. Și cum totul se întâmplă în Anul Centenarului, cronicarii poate vor adăuga doar atât: „Și au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți”.
